Bună ziua, Timișoara (3)

Nu poți pretinde că iubești orașul Timișoara în timp ce tu, administrație, îl lași să arate în asemenea hal. Nu poți pretinde că te pricepi la gestionarea problemelor urbei în timp ce îți bați joc de bani aruncându-i pe flecuștețe, iar serviciile publice, a căror funcționare ești obligat prin lege să o asiguri, se află în mare suferință.
Sigur, nimic pe lumea asta nu-i întâmplător. Există profitori care își umplu conturile de pe urma jalnicei situații în care se află orașul de pe Bega, după cum există și regrete ale unei ștampile puse cu ciudă după ce fudulia fostei administrații i-a adus pe mulți la capătul răbdării. Acum e cam târziu, așa că ar mai fi doar de ridicat câte un colț din vălul cu care „împăratul” cel gol de pe Loga 1 crede că se poate acoperi. Deocamdată, în câteva imagini la îndemâna oricui.

Se făcea că era anul 2013, 2013 și ceva, pe când viceprimar al Timișoarei era Traian Stoia, zis și „dom` profesor”. Oficialul menționat promitea că în 2014, ceasul floral din Timișoara (unic în țară, dar pe autorități le-a durut în băț) va fi reparat, lângă el urmând să fie amenajată și o terasă. „Sunt acolo trei încăperi, într-una este mecanismul ceasului care merge foarte prost, dar mi-a promis Chiş Culiţă că va aduce un om care este foarte priceput şi o să-l repare, iar într-una din încăperi se adună gunoiul din parc, care se cară doar vinerea. Le-am cerut celor de la Horticultura să-l care zilnic pentru că este un focar de infecţie chiar în zona ultracentrală a oraşului”, spunea Stoia în pressalert.ro.
Trecut-au anii, aproape nouă la număr, iar ceasul floral – unic în țară, reamintim – tot nu funcționează. În ceea ce privește încăperile din spate, ele arată cam așa…
Desigur, mă leg de fleacuri, ar zice unii, dar nu știu cum se face că de aspectul orașului nu-i pasă nimănui de la butoane. Se află în atenția ălor de la putere doar lucrările de anvergură, la care – se știe – valoarea-i mare, la fel și comisionul. Ce să iasă de la o amărâtă de Fântână cu pești sau de la un ceas floral?

Bună ziua, Timișoara (2)

Nu poți pretinde că iubești orașul Timișoara în timp ce tu, administrație, îl lași să arate în asemenea hal. Nu poți pretinde că te pricepi la gestionarea problemelor urbei în timp ce îți bați joc de bani aruncându-i pe flecuștețe, iar serviciile publice, a căror funcționare ești obligat prin lege să o asiguri, se află în mare suferință.
Sigur, nimic pe lumea asta nu-i întâmplător. Există profitori care își umplu conturile de pe urma jalnicei situații în care se află orașul de pe Bega, după cum există și regrete ale unei ștampile puse cu ciudă după ce fudulia fostei administrații i-a adus pe mulți la capătul răbdării. Acum e cam târziu, așa că ar mai fi doar de ridicat câte un colț din vălul cu care „împăratul” cel gol de pe Loga 1 crede că se poate acoperi. Deocamdată, în câteva imagini la îndemâna oricui.

Revenind la locurile de parcare mătrășite în buricul târgului – o poveste care durează de mai multe luni – remarc progresul făcut. Pe Republicii va fi o stație de încărcare a mașinilor electrice. Minunat, am zice. Fotografia din materialul precedent datează de mai mult de o lună. La ora actuală, locul tot nu e funcțional, din păcate. S-a turnat beton, dar lipsește asfaltul. Stația de încărcare propriu-zisă e încă în ambalajul original, trasă bine în țiplă, să n-o strice intemperiile.

În rest, experimente peste experimente cu Piața Victoriei din Timișoara. Din fericire (?), schimbările nu vor avea loc prea curând. Zice primăria că va finanța cu 65.000 de euro un „contract de consultanţă pentru lansarea unei competiţii de soluţii pentru reamenajarea Pieţei Victoriei”. Doar consultanța va dura opt luni (finalul va fi la anu` și la mulți ani), iar afectate vor fi și străzile N. Lenau, M. Eminescu, Dr. N. Paulescu, J.W. Goethe, Alba Iulia, Mărăşeşti şi Bd. Regele Ferdinand.
Până să se întâmple ceva măreț, ar fi o idee să termine cu biata Fântână cu Pești, pe care n-am mai văzut-o de câțiva ani, deși contractul de reabilitare a fost semnat în iunie 2019, iar lucrările cică ar fi trebuit finalizate în februarie. Anul ăsta, 2022. Să sperăm, că doar n-o fi barajul de la Porțile de Fier. Sau, și mai interesant, să se ocupe onorata primărie să toarne ceva asfalt pe strada Nicolae Paulescu (una dintre cele cărora vrea să le „sporească atractivitatea”), că stau șanțurile alea – surse de noroi sau praf – neastupate de vreo trei ani.
Să punem poze și să încercăm să nu mai râdem de oamenii Primăriei Timișoara, care plâng în pumni că melcii sunt mai iuți ca ei.