Cum ne-a lăsat Dominic Fritz cu Târgul de Crăciun în ieslea goală

Înghesuială mare la deschiderea Târgului de Crăciun organizat de Casa de cultură a municipiului Timișoara. După o pauză de un an, cauzată de pandemie, timișorenii s-au grăbit să vadă târgul și mulți și-au pus clasica întrebare „De ce mergem noi înainte?”. Evident, pentru că înainte era mai bine. Adică târgurile de Crăciun din vremurile lui Ciuhandu și Robu erau mai reușite.

Cu toată vrăjeala aruncată pe piață, nici pomeneală de controale pentru pătrunderea după gardurile din metal. În 1 Decembrie, pe la orele 19-20, n-a avut nimeni treabă cu nici un certificat verde. Oamenii de ordine s-au dezmeticit abia pe 2 decembrie, ziua.

Revenind la târgul din centru, senzația e de tristețe. În timp ce orașe mari din UE aduc brazi naturali, respectând tradiția Crăciunului, noi am găsit cea mai kitschoasă soluție cu putință – brazii din plastic. Arătarea din fața Operei a fost închiriată cu 10.000 de euro. Bleah! În acest timp, de Fântâna cu pești, închisă într-o cutie de carton, toată lumea a uitat, ca și de bradul natural de lângă ea, care putea fi utilizat gratis.

O mențiune specială merită ieslea care ar fi trebuit să reprezinte Nașterea Domnului Isus Hristos și darurile aduse de cei trei magi. Până în 2019 exista. În 2021 vedem doar măgarul, acesta fiind , pesemne, tributul neomarxist adus sărbătorii.

Nici căsuțele cu produse alimentare gătite la fața locului nu mai sunt atât de îmbelșugate ca anii trecuți, dar să nu ne gândim tot la foale.

Ca să ne liniștim, nici la privat lucrurile nu stau mai bine. Și la Iulius Mall bradul e tot din material plastic. Există în plus o roată (30 de lei tura pentru adulți) și atmosfera e ceva mai plăcută.

Dar, cum la Timișoara așa-zisele autorități nu s-au avut bine niciodată, iar fudulia ne-a învinețit pieptul de când am deschis ochii pe planetă, aventura târgurilor de Crăciun nu s-a terminat. După cele două – unul al primăriei și altul la mall – mai urmează și al treilea, inventat de Consiliul Județean Timiș, la Muzeul Satului. Mi-e și teamă de ce va urma…

Lasă un comentariu