Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2009

Revin la ideea că nu strică o discuţie pe tema învăţământului superior de stat versus cel particular, asta după ce spiritele au început să se încingă din cauza situaţiei de la Universitatea Spiru Haret. Mai mult, ieri mi-a fost dat să văd cum Ecaterina Andronescu, nimeni altcineva decât ministrul Educaţiei din România, care pretinde că se uită cu aceiaşi ochi şi la facultăţile de stat, şi la cele particulare, a insultat în direct o absolventă de drept de la Spiru Haret. Persoana era din Olt, aşa că tanti Cati a întrebat-o hodoronc-tronc de ce s-a dus la Spiru Haret, când avea la Craiova o universitate de stat foarte bună. Apoi, când respectiva (posesoare şi de master) a relatat că va rămâne fără loc de muncă, fiindcă angajatorul consideră că diploma ei nu e valabilă, s-a petrecut ceva incredibil: ministrul şi-a permis să-şi exprime părerea că femeia va fi dată afară din motive de incompetenţă, nu din cauza scandalului declanşat în ultima vreme. Cine naiba se crede ea ca să facă asemenea afirmaţii?

Toată problema se reduce, fireşte, la bani. Şi cum n-am descoperit eu gaura de la macaroană, iată un articol din Ziua, relevant în acest sens:

PSD falimenteaza scoala privata
– Universitatile de stat au oferit celor 170.000 de absolventi ai bacului din acest an 108.000 de locuri cu taxa plus 62.000 de locuri bugetate * Adica un loc pentru fiecare bacalaureat!!!
Scandalul diplomelor USH a tinut exact cat a durat admiterea la facultate, astfel ca in spatele „cruciadei” pornite de Ecaterina Andronescu impotriva celei mai mari universitati private se ascunde o afacere de proportii. Universitatile de stat si-au calculat locurile in functie de numarul absolventilor la Bac: pentru cei 170.000 de promovati au fost puse la bataie 108.000 de locuri cu taxa, plus 62.000 de locuri bugetate.
In complicitate cu Ecaterina Andronescu, institutiile de invatamant superior finantate de la buget s-au transformat in veritabile srl-uri. Astfel, din totalul de 57 de universitati de stat, doar cele cu invatamant militar nu au locuri cu taxa la licenta. Celelalte 49 universitati „civile” si-au infiintat circa 108.000 de locuri cu taxa. Adunate celor 62.000 de locuri bugetate, acopera exact numarul absolventilor de Bacalaureat din acest an: 170.000. Complicitatea „la nivelul inalt” al rectoratelor nu poate fi ascunsa: Ecaterina Andronescu detine, din anul 2004, atat functia de presedinte al Consiliului National al Rectorilor, cat si pe cea de rector al Universitatii Politehnica Bucuresti, iar autosuspendarea la care a apelat in perioada mandatului de ministru al Educatiei nu este decat praf in ochii carcotasilor.
Pentru exemplificare, va prezentam cifrele de scolarizare – cu taxa si cu bani de la stat – pe care le-am colectat de pe site-urile universitatilor (cu 3-4 exceptii, in care universitatile nu sI le-au precizat). Pe pagina de internet a niciuneia dintre aceste institutii nu apar informatii despre bugetul de venituri si cheltuieli primit din bani publici, si despre despre banii perceputi studentilor prin taxele anuale intre 2.400 si 6.000 lei.
49 de „SRL-uri de stat”
Politehnica Bucuresti – 4.750 locuri buget si 1.070 cu plata; UTCB – 2.100 buget, 635 taxa; „Ion Mincu” – 265 buget, 290 taxa; USAMV – 910 buget, 3.310 taxa, 1500 ID; Univ. Bucuresti – 4.860 buget si 7.420 cu plata; UMF „Carol Davila” – 790 buget, cu plata neprecizate; ASE – 3.000 buget, 2.595 plata zi, 1.500 ID; Univ. de Muzica – 160 buget, cu plata – nepreciz.; Univ. Arte – 205 buget, 138 taxa; UNATC – 154 buget, 53 taxa; ANEFS – 172 buget, 50 taxa (IFR); SNSPA – 634 buget, 670 taxa; Univ. Alba Iulia – 536 buget, 943 taxa, 590 ID; Univ. „Aurel Vlaicu” Arad – 506 buget, cu taxa – nepreciz.; Univ. Bacau – 600 buget, 2.230 plata (380 IFR si 200 ID); Univ. Nord Baia Mare – 265 buget, 230 plata; Univ. Transilvania Brasov – 2.800 buget, 2.415 plata (1.160 ID); Univ. Tehnica Cluj-Napoca – 2.500 buget, 1.865 taxa; USAMV Cluj-Napoca – 789 buget, 1.010 taxa, plus 420 la ID si IFR; „Babes-Bolyai” – 4.913 buget, 11.289 taxa, plus 4.700 ID si 50 IFR; UMF „Iuliu Hatieganu” – 560 buget, 385 plata; Acad. Muzica „Ghe. Dima” – 169 buget, cu plata neprecizate; Univ. Arte. Cluj-Napoca – 130 buget, 140 plata; Ovidius – 1.350 buget, 5.164 taxa zi, 400 ID si 865 IFR; Univ. Maritima – 123 buget, 550 taxa zi, 360 IFR; Univ. Craiova – 2.980 buget, 8.493 taxa (600 ID); UMF Craiova – 357 buget, 263 taxa; Dunarea de Jos – 1.812 buget, 1.865 cu plata ZI, 1.150 la ID si 780 la IFR; Univ. „Gh. Asachi” Iasi – 2.947 buget, 1.795 cu plata; UAMV Iasi – 538 buget, 595 cu taxa, plus 450 la ID; Al. I. Cuza Iasi – 3.360 buget, 5.160 cu plata ZI, 500 IFR, 2.150 ID; UMF Iasi – 600 buget, 1.040 cu taxa; Arte Iasi – 300 buget, 213 cu taxa; Univ. Oradea – 1.638 buget, 5.657 taxa; Univ. Petrosani – 650 buget, 1.700 taxa; Univ. Pitesti – 934 buget, 4.085 taxa; Petrol-Gaze – 912 buget, 1.325 cu taxa zi, 550 ID, 175 IFR; „Eftimie Murgu” – 340 buget, cu plata neprecizate; Univ. „Lucian Blaga” Sibiu – 1.680 buget, 4.650 taxa, 4.245 ID si FR; Univ. Suceava – 928 buget, 1.922 taxa, 960 ID; Valahia – 965 buget, 1.749 plata, 910 ID; „C-tin Brancusi” – 385 buget, 1.415 taxa, 500 ID; „Petru Maior” – 462 buget, 1.175 taxa, 640 IFR; UMF Tg. Mures – 440 buget, 650 taxa; Arta Teatrala Tg. Mures – 50 buget, 55 taxa; USAMV Banatului – 600 buget, 745 taxa Zi, 465 ID; Politehnica Timisoara – 2.800 buget, 1.120 taxa (100 ID); Univ. Vest – 2.012 buget, 4.916 taxa; UMF Timisoara – 560 buget, 616 cu taxa.

Ca să dezvolt subiectul, vin cu câteva exemple de la Universitatea de Vest din Timişoara, la trei din facultăţile cel mai solicitate: Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative – 102 locuri finanţate de la buget şi 600 de locuri cu taxă (DE 6 ORI MAI MULTE!), Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor – 445 locuri de la buget şi 2.230 cu taxă (DE 5 ORI MAI MULTE!), Facultatea de Sociologie şi Psihologie – 220 locuri bugetate şi 590 cu taxă (DE 2 ORI ŞI CEVA MAI MULTE!).

În atari condiţii, unde-s fabricile de diplome? La facultăţile particulare sau la stat?

Mă întreb iarăşi: cu ce e mai rău un student de la Spiru Haret la forma la distanţă faţă de unul de la stat? De învăţat învaţă tot numai în sesiune. De copiat copiază tot ca la stat, ba chiar mai greu. A, că nu vede crema profesorilor… Şi ce, ăla de la stat o vede? Şi dacă o vede, la ce-i ajută? Profesorii cu har, de la care ai ce învăţa, adevărate modele pentru tineretul studios, nu-s prea numeroşi. Mulţi sunt şpăgari, iar tarifele ca să treci se transmit de la o generaţie de studenţi la alta. Unii sunt libidinoşi şi se cred cocoşi în poiată, care trebuie să calce toate găinile (studentele) mai arătoase. Alţii îşi aduc în universitate nevestele, copiii, ginerii, nurorile, tot neamul şi sămânţa, să sugă şi ele la ţâţa lăptoasă a statului. Cine vrea să înveţe chiar învaţă, la stat sau la privat. Cine nu, ajunge tot aşa de incompetent, fie că provine de la o facultate cu blazon de stat sau de la una particulară. Cât despre tanti ministru, nu pare a face o politică în interesul PSD, ci mai degrabă al structurilor încoţopenite pe viaţă în facultăţile româneşti, care, atenţie, n-au cine ştie ce prestigiu internaţional.

Anunțuri

Read Full Post »

N-am avut ce face şi am citit articolul următor de pe tion:

Şeful de la Sănătate se simte victima sistemului judiciar
Horia Vermeşan s-a plâns prefectului de Timiş. Şeful Direcţiei de Sănătate Publică se consideră o victimă a sistemului judiciar, deşi el consideră că… apără legea. Totul i se trage de la un contract semnat de fosta conducere a Spitalului Judeţean cu societatea (la acea vreme) Medicover.
Între cele două părţi a fost semnată o înţelegere prin care Medicover, societate specializată în domeniul analizelor de laborator, ar fi urmat să preia efectuarea acestor servicii de la laboratorul existent, în cadrul spitalului. Măsura a fost contestată la acea vreme dar, se pare, contractul a rămas în continuare valabil. Societatea comercială are un contract de închiriere valabil cu Judeţeanul dar nu poate porni activitatea de laborator atâta timp cât nu deţine autorizaţie de funcţionare de la DSP.

Problema există din 2007 şi Medicover, devenită între timp Synevo România, a decis să-şi caute dreptatea în instanţă. Reprezentanţii firmei s-au adresat instanţei, pe drept penal, solicitând ca judecătorii să oblige DSP să acorde autorizaţia de funcţionare. Iar până la noi clarificări, vechiul contract de efectuare a analizelor prin Synevo rămâne valabil. În momentul în care ar apărea autorizaţia de funcţionare, contractul de prestare servicii ar trebui respectat, spune prefectul de Timiş, Mircea Băcală.

Cei de la Sănătate motivează neacordarea autorizaţiei prin faptul că locaţia laboratorului ar fi improprie, arată Mircea Băcală. Conform prefectului, laboratorul ar fi situat pe un coridor de acces către secţia de chirurgie. „Nu e normal ca oamenii care sunt conduşi la operaţie să fie trecuţi printr-o zonă pe unde stau oamenii care vin la analize. Există pericolul unei infecţii”, spunea Băcală. El a mai spus că se va lupta cu toate mijlacele legale ca acest contract de furnizare de servici medicale să nu devină efectiv. Se pare că la mijloc ar fi o factură de 145 de miliarde de lei, aferentă analizelor ce ar trebui efectuate, a mai declarat miercuri Băcală.
Conducerea Synevo acuză o serie de abuzuri
Situaţia este văzută diferit de conducerea societăţii care foloseşte laboratoarele. Reprezentanţii firmei au depus o plângere penală pentru abuz în serviciu îndreptată împotriva conducerii DSP. „Am constatat anumite abuzuri. La cerea depusă la DSP, pe 7 decembrie 2007, pentru autorizare, ni s-a spus că nu am primit avizul în termenul legal de 30 de zile pentru că nu am fi depus cerere, deşi la câteva zile de la depunerea cererii reprezentanţii DSP o invocau, iar în baza ei ne cereau să facem dovada existenţei a două toalete. Aşa am descoperit că cererea, de fapt, dispăruse din dosar, lucru evident şi prin faptul că numărul de înregistrare aplicat pe alt act, deşi avea aceleaşi date ca şi cel primit de mine în 7 dcecembrie, apărea acum cu altă caligrafie. Seria abuzurilor a continuat cerându-ni-se să reavizăm acordul pentru toalete la noul manager al Judeţeanului. Ulterior, am depus o nouă cerere de autorizare, pe 22 mai 2008, iar ziua următoare ni s-a răspuns făcându-se referire, culmea, la un proces verbal de inspecţie ce avea să fie întocmit pe 4 iunie. La fel de incredibil e că pe 4 iunie s-a inspectat spaţiul care era închis, punctul de recoltare nefuncţionând în lipsa autorizaţiei, iar concluzia DSP a fost că nu cotrespunde din punct de vedere sanitar”, a declarat Sanda Sturz, managerul laboratorului Synevo din Timişoara.

Mă voi referi strict la pasajul subliniat, care dovedeşte că domnul prefect Mircea Băcală ori n-are habar despre ce vorbeşte şi n-a vizitat niciodată Spitalul Judeţean şi nici locaţia cu pricina, înghţind pe nemestecate ce i-a spus directorul DSP, ori bagă vrăjeală cu bună ştiinţă. Să ne înţelegem: punctul de recoltare al Synevo se află la etajul I al Spitalului Judeţean, unde se mai află Laboratorul Central şi alte cabinete de investigaţii. Nu are nici cea mai mică legătură cu secţiile de chirurgie şi nici vorbă să se afle pe vreun coridor de acces către vreo secţie de chirurgie. La etajul II se află secţia ATI şi Blocul Operator, iar secţiile de chirurgie încep abia de la al treilea etaj al spitalului, deci pacienţii conduşi la operaţie nu au nici o legătură cu ceea ce se petrece la etajul I. Chestiile astea le ştie orice trecător prin Spitalul Judeţean din Timişoara.

Aş mai avea o vorbă despre analizele medicale care se fac în Spitalul Judeţean. Din păcate, deşi există dotare, se întâmplă ca pacienţilor să li se sugereze de către anumite persoane, probabil direct interesate, să facă analize la alte laboratoare din Timişoara, tot aşa de private ca şi Synevo. Probele biologice li se recoltează la pat, atât de multă amabilitate există. Iar pentru cei care sunt atât de grijulii ca nu cumva un privat să ia banii de la Casa de Asigurări, le aduc aminte de laboratorul cât se poate de privat Hiperdia, care convieţuieşte liniştit cu Spitalul Municipal Timişoara, fără atâta gălăgie. Personajele atât de zgârcite la autorizări nu suflă o vorbuliţă despre grămada de bani pe care a investit-o Synevo în reabilitarea holului unde trebuia să-şi desfăşoare activitatea, nişte euro cu destule zerouri, grămadă pentru care ar trebui despăgubiţi cumva. Nu se suflă o vorbă nici despre vendetele personale ale unor şefi de instituţii. Revin cu imagini ale holului respectiv, ca să le vadă şi domnul prefect, pe care îl asigur că se află la etajul I, fără legătură cu blocul operator sau secţiile de chirurgie, şi de care îmi pare rău că politica îl obligă să facă şi chestii mai naşpa.

synevo-blog-1

synevo-blog-2

UPDATE

Minunea continuă pe Analog TV, cu o ştire a unei fătuci, vorba lui Ion Cristoiu, nevinovată, probabil, şi intimidată în prezenţa unui şef de instituţie.
Dragă Ioana Ciurlea, dacă nu ştii, întreabă. Onorabilul domn profesor dr. Victor Dumitraşcu, actual şi fost director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, nu a fost demis din funcţia de şef al laboratorului, nici poveste de aşa ceva. El a avut discuţii cu managerul de atunci al Spitalului Judeţean pe alte teme (organizare, management, eificienţă etc.). Cel demis şi revenit în funcţie prin ordin judecătoresc era doctorul Ovidiu Golea, şeful de la dializă, omul care vindea soluţii de dializă produse de firma sa secţiei din spitalul de stat unde tot el era şef. În plus, de licitaţia cu pricina se interesa foarte tare şi şeful unui alt laborator privat din oraş, şi anume Bioclinica. Dacă această firmă ar fi câştigat, sunt curioasă dacă opoziţia autorităţilor sanitare timişene ar fi fost tot atât de vehementă. Oricum, nu credeam să-l aud pe directorul DSP afirmând că punctul de recoltare e amplasat pe holul de trecere spre chirurgie, dar iată că se poate… Luaţi ştirea de aici, pentru cunoscători.

Read Full Post »

Nu sunt un fan al actualului preşedinte. Aş zice că dimpotrivă. Dar nu mă pot abţine de la constatarea că în ultimele câteva zile, Băsescu a punctat. Mai întâi, s-a dus în mijlocul maghiarimii, s-a aşezat chiar lângă Viktor Orban şi le-a trântit un citat din Constituţia României, chiar cel mai dureros pentru unii. Nu comentez regia şi scenariul, dar fiecare românache nu a putut decât să fie de acord cu afirmaţiile lui, oricât de vizibilă a fost făcătura.

Buun. Scorul de 1-0 împotriva lui Mircea Geoană l-a obţinut, însă, în problema Universităţii Spiru Haret. „În momentul de faţă este un blocaj pe două paliere, este o luptă între cei care vor să diminueze învăţământul privat pentru că pâinea şi cuţitul se află în mâna celor de la stat, sindicate şi oameni politici. Iar pe de altă parte, este o luptă pentru blocarea procesului de modernizare a sistemului de educaţie dusă în tandem de sindicate, lideri de sindicat şi Ministerul Educaţiei. Se pare că s-a luat decizia să se dea dreptate sindicatelor pentru discreditarea sistemului privat. Dar vreau să ştiţi că aceleaşi hibe pe care le are sistemul privat le are şi sistemul de stat, poate într-o măsură mai mică, dar la fel„, a afirmat Băsescu, citat de NewsIn. Mă tem că omul are dreptate.

Adversarul său din competiţia electorală, în schimb, s-a ferit de o atitutdine tranşantă. Mircea Geoană ba a acuzat-o pe Abramburica, ba a dat vina pe foştii miniştri ai educaţiei. Dacă ne gândim la cei 300.000 de studenţi de la Spiru Haret, plus familiile lor, rezultă o grămadă de votanţi, care vor pune ştampila şi în funcţie de cum li se va rezolva situaţia studiilor. După slabul mod de reacţie al candidatului PSD, îţi vine să te întrebi dacă nu cumva e vorba de un blat politic, de parcă oamenii ăştia n-ar vrea să câştige alegerile. S-or fi bazând pe vreo înţelegere? Să nu realizeze că în cazul în care Băsescu obţine al doilea mandat, primul lucru pe care îl va face va fi să zboare PSD-ul de la guvernare şi să ne asigure o fericită conducere a patriei de către marele partid unic PD-L? Mă rog, treaba lor… Oricum, subiectul învăţământului superior de stat şi particular ar merita mai multă atenţie. În curând.

Read Full Post »

Câteodată mi se apleacă de tot. Şi de ştiri, şi de şnapani, şi de politicieni şi politruci, şi de indicaţii preţioase, şi de soarta imbecilă în care suntem prizonieri, ca nişte actori într-un film stupid, cu buget de criză şi regizor fără pic de talent, cu scenarist corigent la română, cu producător ţepar şi zgârcoman. Pe scurt, jucăm într-o chestie în care nimeni nu e ce pare a fi şi, mai rău ca orice, nimeni nu e ceea ce ar trebui…

…Şi atunci, ca să ies din asta, ascult câte o piesă „tare de tot”. Şi mai iau câte o porţie din universalul medicament al râsului. Pentru azi vă recomand următoarea melodie, zic io, aproape profundă:

Read Full Post »