Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2008

Moş Crăciun din debara

Cu toate evidenţele şi cu toate mărturiile unor colegi de şcoală mai informaţi, puştiul meu de şapte ani se încăpăţânează să creadă în Moş Crăciun. O ignoră pe Otilia, fosta lui colegă de grădiniţă şi actuală colegă de clasă, care l-a lămurit cu prematură înţelepciune feminină licărind în ochii verzi: „Moş Crăciun e, de fapt, părinţii noştri!”. „Dar nu e adevărat, mama, nu-i aşa?”, îmi cere Alex confirmarea convingerilor lui. „Sigur că nu, puiule, Moş Crăciun există şi vine totdeauna dacă crezi în el”, explic eu cam savant şi îl las uşor contrariat, prefăcându-mă prinsă cu treburi domestice. Adevărul e că mi-e tot mai dificil să regizez apariţia plaselor cu jucării la uşă, lăsate acolo de un Moş prea ocupat să intre la fiecare copil.
Eram cam de vârsta lui când am descoperit sacul Moşului în debara. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Spitalul Judeţean din Timişoara nu este doar un SRL obişnuit, ci şi unul de partid. La fel ca multe instituţii româneşti, este tratat ca o prostituată, căreia unii i-o trag ocazional, alţii câte o noapte întreagă, după care, dimineaţa, o mai şi mint că vor avea grijă să o ducă bine.
Să mergem mai departe cu competenţele. În toamna acestui an, spitalul s-a îmbogăţit cu un director administrativ, nimeni altcineva decât consilierul local PD-L Maria Sărăcan, de loc din Rădăuţi, ing.-ec., fost director comercial al RATT, zburătăcită din regie în urma schimbării directorului. Avem aici declaraţiile ei de avere şi de interese.
http://www.hosptm.ro/files/incompatibilitate/Saracan%20Maria.pdf
Ca să ne facem o idee despre competenţele ei, sanitare, desigur, iată câteva articole din „Evenimentul zilei”, apărute în luna aprilie 2006:
Lovitura la pusculita PD
Miercuri, 12 Aprilie 2006
Restructurarea RATT ar insemna desfiintarea postului de director comercial ocupat de vicepresedinta democratilor timisoreni
Restructurarea Regiei Autonome de Transport Timisoara nu se misca, desi trebuiau luate deja primele masuri in acest sens. In februarie, primarul Gheorghe Ciuhandu i-a cerut in scris directorului RATT, Eugen Stanescu, sa inceapa operatiunea.
Membrii Consiliului de Administratie spun ca nu li s-a prezentat nimic pana acum. Stanescu sustine ca nu este obligat sa ia aceste masuri, desi proprietarul regiei, Consiliul Local, a emis o hotarare care impune aplicarea lor. Cel mai controversat aspect este desfiintarea postului de director comercial, ocupat in prezent de Maria Saracan, vicepresedinta PD Timisoara. (mai mult…)

Read Full Post »

Patru trandafiri şi un guvern

Ne-am procopsit şi cu un guvern nou, pre numele său Boc. Văzând ce-am votat şi ce-a ieşit, mai că-mi vine să zic că a fost ultima oară când domnii politicienii ăştia m-au făcut să dezertez 20 de minute din confortul domestic ca să pun ştampila pe doi dintre ei (unul s-a ales, altul, din păcate, nu), dar cine ştie ce criză de spirit civic mă va lovi la anul?! Până la urmă, toate sforţările politice din ultimele săptămâni au sfârşit prin a mă amuza grozav. Aşa ar şi trebui trataţi indivizii ăştia şi cele întreprinse de ei: cu un mare şi sănătos hohot de râs. Cred că-i un bun leac împotriva acestei tembelizări programate, condimentată ba cu bau-baul crizei, ba cu gândiri şi răzgândiri de fete bătrâne, ba cu încruntări venite de unde cântă huhurezul, ba cu filme porno în direct, având-o ca eroină pe nefericita Constituţie a României, ba cu o ciolaniadă sadea botezată pompos „negocieri”. Dacă actorii principali din tot filmul ăsta de o mare democraţie tot nu-s de calitate, atunci de ce ar fi cineva atât de masochist încât să-i ia în serios? Singurul lucru demn de reţinut este că nu ne-am procopsit nici cu trei trandafiri, nici cu unul, ci cu patru (un buchet cu număr par de flori zice-se, la români, că aduce ghinion, de-aia se duce doar la înmormântări, ceea ce poate fi un unghi de vedere). O singură curiozitate mai am, şi aia vagă: cum se vor reflecta feliile guvernamentale în teritoriu? Unii vor plânge, alţii vor jubila, dar până una-alta, vi-l recomand pe Florin Bogardo. În actualele împrejurări, chiar şi textul poate căpăta semnificaţii noi.

Read Full Post »

Spitalul Judeţean din Timişoara e din ce în ce mai sărac în cele minim necesare (chestii neesenţiale – medicamente, tifon, seringi, leucoplast, flexule), dar din ce în ce mai bogat în competenţe şi proiecte, care fac să le crească inima atât pacienţilor, cât şi celor care au cât de cât intenţia de a-şi vedea de treabă în calitate de angajaţi. La proiecte, se stă minunat, adică din cele 20 (nu se ştie care or fi alea), patru ar fi cam gata, iar 16 sunt pe ţeavă. Pentru uzul presei, sunt înşirate de către inegalabilul manager ori proiecte cu care nu are nici în clin, nici în mânecă (cum ar fi granturile obţinute de reputaţii profesori Fulger Lazăr şi Dorel Săndesc, pentru care au transpirat personal şi fără vreun ajutor de la conducere), ori de-a dreptul gogoşi, cum ar fi (mai mult…)

Read Full Post »

Motto: „Trebuieşte să instaurăm un climat de seriozitate, pentru ca oamenii să poată lucra în linişte”. (Prof. Dr. Aurel Jecu Avram, managerul Spitalului Judeţean Timişoara, 4.12.2007, în ziua primei numiri ca manager interimar)

Iată că se pot sărbători nouă luni de continuitate la conducerea spitalului a domnului profesor Avram (din martie până acum). Dacă după nouă luni se naşte un copil, de ce n-ar fi o perioadă suficientă pentru a se consemna şi nişte îmbunătăţiri în activitatea unui spital, după mult hulita perioadă de dinainte? Ca să nu fiu cârcotaşă, voi lua în calcul doar unele semnale din presă de când sus-numitul domn a fost (relativ) bătut în cuie pe scaun, adică a luat concursul unde a fost singurul candidat. Semnalele nu fac parte din nici o campanie, cum bine se ştie că s-au petrecut lucrurile pe vremea fostei conduceri. Ia să vedem unde a dus „climatul de seriozitate” şi ce zice presa, nu eu, că sunt subiectivă.
(mai mult…)

Read Full Post »

Dar dacă au dreptate ?

Când am văzut titlul acestei piese mi s-a părut nu o blasfemie, dar cel puţin o exagerare. Acuma, cu cât mă gândesc mai mult, mă tot întreb: Dar dacă au dreptate băieţii ăştia?

Read Full Post »

Un personaj dâmboviţean, cunoscut mai ales datorită predilecţiei sale pentru gunoaie şi pentru alinturile cu iz de mârlănie publică adresate muierii, m-a lămurit aseară asupra resorturilor uninominalului, sistem care (de ce nu mă mir?), cel puţin lui, i-a priit de minune. Venise vorba, la Naşul, despre încăpăţânări politice şi eventuale alegeri anticipate, în cazul în care unii lideri se vor ţine mai băţoşi decât prevede stasul. Silviu Prigoană a scos de sub mustaţa-i stufoasă aproximativ următoarea zicere: „Nu cred, dom’le, că se va ajunge la anticipate! Păi, vă daţi seama, oamenii ăia, după ce au candidat pe banii lor, după ce s-au umilit în asemenea hal şi s-au pupat cu toţi beţivii prin pieţe – vai mama lor (sic)cum să accepte alegerile anticipate?”. Adicătelea, cam asta a însemnat pentru el (şi n-am nici un motiv să cred că alţii ar gândi diferit, chiar dacă nu-şi dau poalele peste cap) campania electorală, cucerirea încrederii cetăţeanului bla-bla-bla – să te umileşti şi să te pupi cu toţi beţivii prin pieţe. Un demers care i-a picat greu la stomac marelui gunoier, învăţat pesemne cu beţivi high society, care se etilizează cu whisky, nu cu vodcă la pet, şi silit acum, ca toţi catindaţii, să scoboare din viloi şi gipan direct în România reală. Deranj mare. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »