Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Presa’

Lansat la începutul campaniei pentru prezidenţiale? Ha! Ba chiar ha-ha!

Totuşi, l-am citit.  Fiecare îşi poate face singur o părere… Eu l-am găsit pe hotnews, aici.

Va mai exista şi un Grup de Bune Practici Jurnalistice şi se vor împărţi certificate de bune practici jurnalistice.

În prealabil, a fost prezentat şi un studiu, destul de interesant, intitulat „Cum văd jurmaliştii români valorile profesionale şi reglementarea în presă”, despre care se poate citi aici.

Cod Deontologic Unic
Adoptat la reuniunea Conventiei Organizatiilor de Media
23 – 24 octombrie 2009

1. JURNALISTUL ŞI MASS-MEDIA

1.1 Jurnalistul este persoana care se ocupă în mod regulat de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale sau alte probleme de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate.

1.2. Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de Statutul Jurnalistului şi prezentul Cod Deontologic.

1.3. Mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor de informare în masă: online, audio-video sau tipărite, care au fost înfiinţate şi au calitate juridică în acest scop.

2. INTEGRITATE (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

N-am avut ce face şi am citit articolul următor de pe tion:

Şeful de la Sănătate se simte victima sistemului judiciar
Horia Vermeşan s-a plâns prefectului de Timiş. Şeful Direcţiei de Sănătate Publică se consideră o victimă a sistemului judiciar, deşi el consideră că… apără legea. Totul i se trage de la un contract semnat de fosta conducere a Spitalului Judeţean cu societatea (la acea vreme) Medicover.
Între cele două părţi a fost semnată o înţelegere prin care Medicover, societate specializată în domeniul analizelor de laborator, ar fi urmat să preia efectuarea acestor servicii de la laboratorul existent, în cadrul spitalului. Măsura a fost contestată la acea vreme dar, se pare, contractul a rămas în continuare valabil. Societatea comercială are un contract de închiriere valabil cu Judeţeanul dar nu poate porni activitatea de laborator atâta timp cât nu deţine autorizaţie de funcţionare de la DSP.

Problema există din 2007 şi Medicover, devenită între timp Synevo România, a decis să-şi caute dreptatea în instanţă. Reprezentanţii firmei s-au adresat instanţei, pe drept penal, solicitând ca judecătorii să oblige DSP să acorde autorizaţia de funcţionare. Iar până la noi clarificări, vechiul contract de efectuare a analizelor prin Synevo rămâne valabil. În momentul în care ar apărea autorizaţia de funcţionare, contractul de prestare servicii ar trebui respectat, spune prefectul de Timiş, Mircea Băcală.

Cei de la Sănătate motivează neacordarea autorizaţiei prin faptul că locaţia laboratorului ar fi improprie, arată Mircea Băcală. Conform prefectului, laboratorul ar fi situat pe un coridor de acces către secţia de chirurgie. „Nu e normal ca oamenii care sunt conduşi la operaţie să fie trecuţi printr-o zonă pe unde stau oamenii care vin la analize. Există pericolul unei infecţii”, spunea Băcală. El a mai spus că se va lupta cu toate mijlacele legale ca acest contract de furnizare de servici medicale să nu devină efectiv. Se pare că la mijloc ar fi o factură de 145 de miliarde de lei, aferentă analizelor ce ar trebui efectuate, a mai declarat miercuri Băcală.
Conducerea Synevo acuză o serie de abuzuri
Situaţia este văzută diferit de conducerea societăţii care foloseşte laboratoarele. Reprezentanţii firmei au depus o plângere penală pentru abuz în serviciu îndreptată împotriva conducerii DSP. „Am constatat anumite abuzuri. La cerea depusă la DSP, pe 7 decembrie 2007, pentru autorizare, ni s-a spus că nu am primit avizul în termenul legal de 30 de zile pentru că nu am fi depus cerere, deşi la câteva zile de la depunerea cererii reprezentanţii DSP o invocau, iar în baza ei ne cereau să facem dovada existenţei a două toalete. Aşa am descoperit că cererea, de fapt, dispăruse din dosar, lucru evident şi prin faptul că numărul de înregistrare aplicat pe alt act, deşi avea aceleaşi date ca şi cel primit de mine în 7 dcecembrie, apărea acum cu altă caligrafie. Seria abuzurilor a continuat cerându-ni-se să reavizăm acordul pentru toalete la noul manager al Judeţeanului. Ulterior, am depus o nouă cerere de autorizare, pe 22 mai 2008, iar ziua următoare ni s-a răspuns făcându-se referire, culmea, la un proces verbal de inspecţie ce avea să fie întocmit pe 4 iunie. La fel de incredibil e că pe 4 iunie s-a inspectat spaţiul care era închis, punctul de recoltare nefuncţionând în lipsa autorizaţiei, iar concluzia DSP a fost că nu cotrespunde din punct de vedere sanitar”, a declarat Sanda Sturz, managerul laboratorului Synevo din Timişoara.

Mă voi referi strict la pasajul subliniat, care dovedeşte că domnul prefect Mircea Băcală ori n-are habar despre ce vorbeşte şi n-a vizitat niciodată Spitalul Judeţean şi nici locaţia cu pricina, înghţind pe nemestecate ce i-a spus directorul DSP, ori bagă vrăjeală cu bună ştiinţă. Să ne înţelegem: punctul de recoltare al Synevo se află la etajul I al Spitalului Judeţean, unde se mai află Laboratorul Central şi alte cabinete de investigaţii. Nu are nici cea mai mică legătură cu secţiile de chirurgie şi nici vorbă să se afle pe vreun coridor de acces către vreo secţie de chirurgie. La etajul II se află secţia ATI şi Blocul Operator, iar secţiile de chirurgie încep abia de la al treilea etaj al spitalului, deci pacienţii conduşi la operaţie nu au nici o legătură cu ceea ce se petrece la etajul I. Chestiile astea le ştie orice trecător prin Spitalul Judeţean din Timişoara.

Aş mai avea o vorbă despre analizele medicale care se fac în Spitalul Judeţean. Din păcate, deşi există dotare, se întâmplă ca pacienţilor să li se sugereze de către anumite persoane, probabil direct interesate, să facă analize la alte laboratoare din Timişoara, tot aşa de private ca şi Synevo. Probele biologice li se recoltează la pat, atât de multă amabilitate există. Iar pentru cei care sunt atât de grijulii ca nu cumva un privat să ia banii de la Casa de Asigurări, le aduc aminte de laboratorul cât se poate de privat Hiperdia, care convieţuieşte liniştit cu Spitalul Municipal Timişoara, fără atâta gălăgie. Personajele atât de zgârcite la autorizări nu suflă o vorbuliţă despre grămada de bani pe care a investit-o Synevo în reabilitarea holului unde trebuia să-şi desfăşoare activitatea, nişte euro cu destule zerouri, grămadă pentru care ar trebui despăgubiţi cumva. Nu se suflă o vorbă nici despre vendetele personale ale unor şefi de instituţii. Revin cu imagini ale holului respectiv, ca să le vadă şi domnul prefect, pe care îl asigur că se află la etajul I, fără legătură cu blocul operator sau secţiile de chirurgie, şi de care îmi pare rău că politica îl obligă să facă şi chestii mai naşpa.

synevo-blog-1

synevo-blog-2

UPDATE

Minunea continuă pe Analog TV, cu o ştire a unei fătuci, vorba lui Ion Cristoiu, nevinovată, probabil, şi intimidată în prezenţa unui şef de instituţie.
Dragă Ioana Ciurlea, dacă nu ştii, întreabă. Onorabilul domn profesor dr. Victor Dumitraşcu, actual şi fost director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, nu a fost demis din funcţia de şef al laboratorului, nici poveste de aşa ceva. El a avut discuţii cu managerul de atunci al Spitalului Judeţean pe alte teme (organizare, management, eificienţă etc.). Cel demis şi revenit în funcţie prin ordin judecătoresc era doctorul Ovidiu Golea, şeful de la dializă, omul care vindea soluţii de dializă produse de firma sa secţiei din spitalul de stat unde tot el era şef. În plus, de licitaţia cu pricina se interesa foarte tare şi şeful unui alt laborator privat din oraş, şi anume Bioclinica. Dacă această firmă ar fi câştigat, sunt curioasă dacă opoziţia autorităţilor sanitare timişene ar fi fost tot atât de vehementă. Oricum, nu credeam să-l aud pe directorul DSP afirmând că punctul de recoltare e amplasat pe holul de trecere spre chirurgie, dar iată că se poate… Luaţi ştirea de aici, pentru cunoscători.

Read Full Post »

Victor Alistar, directorul (sau preşedintele) Transparency International România, a fost, în ultima vreme, unul dintre cei mai vocali reprezentanţi ai societăţii civile. S-a băgat în coaliţia „Opriţi codurile”, a fost văzut la televiziuni vorbind ca un opozant al actualului regim politic din România etc. Avea notorietate, argumente logice şi gramatica la degetul mic, ba chiar şi charismă. Făcând greşeala de neiertat de a se lega şi de barosanul de la ANI, a devenit ţintă pentru o nouă fumigenă. Mă gândesc cât s-or fi străduit slugile puterii să-i caute nod în papură, pentru că omul nu e suficient de bătrân ca să fi fost comunist, n-are afaceri (chiar aşa, de ce naiba n-are afaceri?), nu s-a băgat în porcării. Mulţi căutători printre rufe murdare şi în coşul de gunoi menajer or fi transpirat până au găsit chestia cu neconcordanţa între declaraţiile de avere, a lui Alistar şi a soţiei. Treaba nu face doi bani în faţa unei justiţii normale, dar îl plimbă pe om pe la parchete, îl face să piardă timp cu declaraţii şi, ăsta e sensul, îl face să se gândească de două ori înainte de a deschide gura. Oare aşa va fi? Sper că nu.

La fel ca în cazul discuţiei despre averile fiicei şi a fratelui tătucului, când Gigi Becali a fost săltat de acasă. Bine, asta le-a ieşit prost, pentru că l-au băgat pe individ în Parlamentul European, dar măcar s-a făcut linişte la familia Băsescu. Cum a venit vorba de banii grămadă alocaţi pe mai nimic de ministreasa Tineretului şi Sportului, cum ANI l-a dat pe mâna procurorilor pe Alistar, marele „corupt”, acuzat de fals intelectual. Băieţii ăştia lucrează ca la carte. Ca să-şi acopere şmecheriile, creează alte subiecte de presă. E o simplă tehnică de manipulare prin abaterea atenţiei, binişor folosită, dar care nu va ţine multă vreme…

Read Full Post »

Circul naţional e în plină desfăşurare, cu tot ce trebuie: jonglerii cu cuţite, acrobaţii fără plasă, clovni reşapaţi etc., totul în sunet de tobe.

Nu-s un fan Becali, n-am cum să fiu, dar băieţii (sau fetele) ăştia l-au făcut martir, iar Vadim a completat circul punându-l pe liste la europarlamentare. N-o să zbier „Free Gigi!”, dar mi s-ar fi părut mult mai în regulă dacă poliţia/parchetul i-ar fi umflat şi pe cei care i-au sfeterisit Merţanul. Sau pe „dom’ Costel”, alt acuzat de sechestrare, propus la o înaltă funcţie în stat.

Telenovela cu „fetele marinarului” e de toată jena. Păi, bine, domnilor, acum câţiva ani, Năstase a fost plimbat la DNA de nu ştiu câte ori pentru nişte termopane şi alte şmecherii în valoare totală de vreo 500.000 de euro. Domnişoara mare a preşedintelui şi-a tras casă de vreo 800.000 de euro, iar asta nu poate fi decât o dovadă de progres al României în general şi al clasei politice, în particular. Politicienii noştri sunt nişte oameni de casă, cu apăsări absolut domestice: termopane, pălincă, caltaboşi, căsuţe, livezi. Jalnic!

La toată porcăria asta generalizată, mai rămânem şi cu o presă locală decimată. Cea mai nebunească idee ar fi ca jurnaliştii rămaşi fără joburi să pună de un ziar timişorean unde să scrie pe bune, fără cenzură sau autocenzură. Un asemenea săptămânal, să zicem, nici n-ar fi scump. Sunt convinsă că ar fi multe de spus/scris. Ho, nu daţi cu pietre, era doar o idee, la fel de nebună ca şi ţara unde trăim…

Update: Ca să rămân în ton cu ţăcăneala, fireşte că prezumtiva publicaţie s-ar distribui gratuit, unde trebuie, ca să fie citită de cine tebuie. Cât despre bani, s-ar mai putea face şi artă pentru artă (cel puţin la început), că la câte ţepe de plată au luat deja domnii ziarişti până acum, ce mai contează una asumată?… Acu’ s-ar vedea deontologia şi vâna locală, care mai ieri se tot învârtoşau la unii. Nu-mi fac nici o iluzie că ar exista momiţe pentru un asemenea demers. Cu principiul „fiecare pentru el, unde-i oala mai plină”, la care însămi subscriu, nu poţi concura… Faceţi, totuşi, un exerciţiu de imaginaţie, că şi-aşa e primăvară.

Read Full Post »

Nu-i de glumă cu halul în care au ajuns spitalele din Timiş în ultimele luni, în special cel mai mare – Spitalul Judeţean: nu sunt medicamente, se fac şi se desfac contracte în mod ciudat, e o mizerie de nedescris şi, colac peste pupăză, şi banii sunt mai puţini în 2009. În fine, chestii ştiute de toată lumea. În acelaşi timp, unşii Ministerului Sănătăţii în teritoriu pretind că totul este în regulă şi ne pun sub nas… statistici.

După cum veţi vedea mai la vale, pacienţii şi personalul o duc, la Spitalul Judeţean Timişoara (de exemplu), ca în sânul lui Avram. Jecu Avram. Nici alte spitale nu o duc grozav, dar Judeţeanul este cea mai mare şi mai reprezentativă unitate sanitară din judeţ.
Pentru mai marele Sănătăţii din Timiş, prof. dr. Horia Vermeşan, însă, totul este cât se poate de roz. Lipsa banilor? Nu-i o problemă. Manageri noi la spitale? Nu-i cazul, pentru că totul merge bine. În statistici şi pe hârtie.

Sursa: Realitatea TV (mai mult…)

Read Full Post »

Data de 1 aprilie 2009 închide încă două capitole ale presei scrise din Timişoara. În 30 martie a apărut ultimul număr din Actual Vest, iar Zoli Kovacs a anunţat azi că şi Agenda zilei va avea aceeaşi soartă. Agenda zilei, al cărei prim număr a apărut în octombrie 1996 şi a fost sărbătorit cu mult elan, of, Doamne…

Adio, dar ramanem cu dumneavoastra!

Marti, 31 03 2009, 09:18
Acum 13 ani, cotidianul Agenda zilei a pornit la drum alaturi de fratele sau mai mare pe piata presei timisorene, asa cum spuneam atunci: „cu multa teama si speranta“.
Anii au trecut. Au existat si momente mai bune, dar si mai rele. Insa  tot timpul, atat prin continut, cat si prin grafica, Agenda zilei a fost un ziar avangardist, ce s-a straduit sa aduca timisorenilor altceva decat publicatiile existente.
Din pacate, in ultima vreme, se observa o scadere a tirajului, tot mai multi dintre cititorii nostri renuntand la forma clasica, tiparita, a cotidianului, si devenind tot mai fideli editiei electronice. Acest fapt ne-a situat in ultima perioada pe primul loc in Romania intre ziarele regionale on line si ne-a adus in Top 100 pe plan national.
Aceasta situatie, in contextul crizei economice care isi arata coltii in intreaga lume ne-a determinat sa luam o decizie curioasa, poate, pentru multi, dar ancorata in realitatea de astazi a Romaniei, ca de maine sa oprim editia tiparita a cotidianului Agenda zilei.
Acestea fiind zise, va spunem adio, multumind pe aceasta cale tuturor celor care au fost alaturi de noi in decursul a aproape 4 000 de numere aparute pe tejghelele chioscurilor. Insa nu plecam definitiv, ramanem pe mai departe cu dumneavoastra, pe http://www.agenda.ro, intr-un mod mult probabil mai modern, mai rapid si, de ce nu, poate mai eficient.
Dragi cititori, cu sinceritate si cu lacrimi in ochi va spunem adio, dar totusi ramanem cu dumneavoastra mai departe!

Zoltan Kovacs

Fac şi eu un bilanţ, ca Gigi Ilaş: s-au dus Cronica, Fruncea, Bănăţeanul, Actual Vest, Agenda zilei. Nu ştiu cât de bine se simt corespondenţii locali ai ziarelor de Bucureşti. Au mai rămas Renaşterea bănăţeană, Timişoara, Ziua de Vest, Timiş Expres, Agenda, Opinia Timişoarei, o bucăţică de Adevărul… Sper că enumerarea e corectă.

E greu să mai spui ceva când mor ziarele. Un ziar care moare e o voce în minus. Mai multe voci, mai multe moduri de exprimare. Mai puţine… Am asistat la prea multe deschideri, dar şi închideri de ziare. Numai cine a trăit asta pe propria piele poate să înţeleagă. O fi online-ul modern şi eficient, dar literele tipărite, mirosul hârtiei calde încă atunci când iese de la rotativă nu va putea fi înlocuit de nimic. Cel puţin pentru nostalgicii ca mine, care se pot adapta, dar le e greu să uite. Trist, dar adevărat, vine o întrebare: oare pentru cine să mai apară ziarele, dacă oamenii nu le cumpără? Că presa scrisă trăieşte nu doar o criză economică, ci şi una de identitate e un fapt cunoscut. Ceea ce nu se ştie e în ce direcţie se îndreaptă, până unde se poate invoca eficienţa economică şi unde se va poziţiona ştacheta calităţii. Le vom afla pe toate, cu timpul. Oricum, we had joy, we had fun. Terry Jacks şi Seasons in the sun, pentru nostalgici şi nu numai…

Read Full Post »

-Zâmbete triste…

Nici nu ştiu dacă ar trebui să zâmbesc sau să mă întristez. Să zicem că am zâmbit când am citit într-unul din cotidienele timişorene că validatoarele RATT merg aiurea. Şi când am văzut într-un săptămânal, tot aşa de timişorean, că grupurile sanitare de la Policlinica Spitalului de Copii sunt înfiorătoare, cu imaginile aferente şi cu răspunsurile seci, ca de pe altă planetă, ale instituţiilor responsabile. Am încercat să zâmbesc şi când am (re)citit despre absenţa unui tomograf în Spitalul Judeţean din Timişoara. Subiecte pe care le-am abordat şi eu, acum o vreme. Şi ce dacă?

O celebră revistă electronică timişoreană îmi aduce aminte cât de cunoscută eram pentru „simţămintele” mele de stânga. Mda, eram, dar, din păcate, aceste „simţăminte” par a nu fi fost reciproce, iar în contextul alianţei nefireşti de la guvernare, aceleaşi „simţăminte” tind spre dezamăgire. Mă rog, am eu o atracţie de neînvins pentru cauze pierdute, chiar dacă-s mai drepte ca altele.

Apropo de guvern, că mai scriu unii despre Emil Boc, neaşteptat de critic (probabil vântul suflă din altă parte, dar n-ar fi prima oară): premierul e absolvent de două facultăţi – Istorie şi filosofie şi Drept, nu Psihologie şi Filosofie. Cel puţin aşa arată CV-ul lui oficial. Iar „Teoria lui Lambruzo” este, de fapt, a lui Lombroso (Cesare Lombroso, născut Ezechia Marco Lombroso, a fost un cunoscut criminalist italian, care a trăit între 1835 şi 1909, deci nu în secolul al XVIII-lea, ci al XIX-lea. Conform teoriei lui, criminalii se năşteau cu aceste tendinţe şi puteau fi recunoscuţi după anumite defecte fizice şi după o anumită fizionomie). Eh, nişte fleacuri, ziceam şi eu…

Am râs de pomenitul Emil Boc şi de ridicatul lui pe vârfuri. N-am mai râs când miştoul la adresa lui a fost singurul motiv care l-a determinat să sune în direct la Antena 3. Omul chiar ţine la imaginea lui, şi-o iubeşte. Asta se vede şi din ce remarcam nu cu multă vreme în urmă: ditamai poza pe care şi-a pus-o pe site-ul guvernului.

Şi, nu în ultimul rând, nu m-am uitat la meciul cu Serbia, dar mi-au fost deajuns scenele din tribune. Alea cu cafteala sălbatică, dintre jandarmi şi suporterii sârbi. Mi-a explicat cineva (de gen masculin) că mulţi suporteri merg la meci cu gândul să se bată. Şi le place asta, că de-aia se duc. Mi se pare mie sau e ceva în neregulă cu specia umană? Merg mai departe şi îmi tot imaginez că, dacă prin absurdul unor explozii solare, în 2012, s-ar duce naibii toată tehnologia asta care ne face să ne credem civilizaţi, n-ar trebui să treacă mult ca să revenim la stadiul de oameni de grotă. Fără săpunuri, apă caldă, deodorante, fast-food-uri, bancomate, internet şi alte detalii, ne-am da în cap unii altora fără nici o remuşcare, în mod oficial. Evoluţia noastră e, de fapt, o biată spoială. Unii s-au prins că toată civilizaţia s-a făcut doar pentru aleşi, iar acum apar proteste prin mai toată lumea. Bineînţeles că nu ajută la nimic. Dacă nu era „defecţiunea” bancherilor lacomi, încă ne-am fi crezut în cea mai bună lume posibilă. Dar spectacolul trebuie să continue…

Read Full Post »

Older Posts »