Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Europarlamentare 2009’

…iar patria e familia cea mare? Aşa ne zice rezultatul alegerilor. Ce Ceauşescu, ce Kim Ir Sen, acum avem democraţie, iar progeniturile capătă procente, nu funcţii pe degeaba. În alb, ca toate personajele pozitive (?), flancată de Ridzi şi Udrea, EBa a fost reprimită cu aplauze în PD-L. Dacă vreun baronel pedelist a îndrăznit să mârâie împotriva bădicii Traian, de acum se va face iarăşi linişte şi partidul va strânge rândurile în jurul iubitului conducător, cel mai cel, unicul, incontestabilul etc. Asta include şi aportul serios la campania din toamnă al celor cu momiţe financiare, aşa că tatăl fiicei sale sau, mai bine zis, tatăl patriei noastre a marcat un punct.

Mişcarea cu plecarea din CSAT, deşi părea la prima vedere o supărare a văcarului pe sat, n-a fost rea şi s-ar putea să fi crescut procentele PSD, redând, măcar în parte, ceva din personalitatea partidului şi a şefului său, adică, uite, frate, noi nu înghiţim chiar orice. Deşi funcţia din CSAT e mai mult una decorativă. Totuşi, atâta timp cât votanţii sunt majoritar peste 65 de ani şi au ca studii clasele primare, poziţionarea social-democraţiei româneşti în societate nu-i chiar una fericită.

Pe Gigi Becali, justiţia la comandă din România l-a băgat în Parlamentul European, iar Vadim a speculat corect conjunctura. Mulţi bucureşteni au votat PRM. Interesant şi previzibil.

Despre Crinul liberal, ce să mai zic. E cam ofilit. Au carenţe în gândirea de campanie. Când or învăţa şi ei să meargă din uşă în uşă, şi în mijlocul oraşelor mari, şi în fundul satelor neelectrificate, atunci mai discutăm. În Timişoara, cel puţin, n-am văzut un fluturaş, nu m-a deranjat nimeni, nu tu un cortuleţ, nimic. Puţini români apreciază atitudinea normală, iar a te baza pe votul împotrivă când ai de-a face cu o personalitate ca a lui Băsescu sau cu o consecvenţă ca a electoratului PSD, se dovedeşte tare riscant.

Votul de ieri lasă un gust mâlos. Oricum, mă bucur că micul meu sondaj a nimerit-o cu prezenţa la vot. La mine a fost de 28% (27,21%, conform BEC), iar nehotărâţii pesemne că au plecat la plajă. Eu nu-mi fac nici o iluzie că se va rupe alianţa, ciolanul mai are cărniţă. E ca o căsnicie cum sunt cu zecile de mii în România, se ceartă, se scuipă chiar, trezesc vecinii, dar duminica merg de braţ la biserică. În continuare, va fi cam aşa:

-Bă, Gheorghe, cum o duci?
-Aa, bine, Ioane, dar tu?
-Şi eu bine.
-Aşa ne trebuie.

Anunțuri

Read Full Post »

Atenţiune, atenţiune! Mâine, de cu zori, se dă startul la pusul ştampilei pe nişte liste cu indivizi propuşi de partide să ne facă sau nu de cacao la Bruxelles. Ştiu că asta nu vă interesează nici cât efectul paralelismului liniilor de cale ferată asupra ciclului menstrual la găini, mai ales că-i frumos afară şi avem în faţă un weekend prelungit, numai bun de plecat spre zări albastre. N-am ce să spun nici despre campania electorală, pe parcursul căreia bravii politicieni, în special de la guvernare, s-au întrecut în a le promite timiş(or)enilor chestii care de care mai gogonate. După mine, nu le-aş da nici un pahar cu apă, darămite un vot. Totuşi, a existat o afirmaţie care m-a pus cumva pe gânduri, cea a lui Vio Bota, făcută la Tele Europa Nova acum două seri, că partidele de la putere se bucură că noi nu mergem la vot. Are ceva logică, ele îşi mobilizează electoratul cum pot mai bine şi tot înhaţă suficiente voturi, în timp ce marea masă de nevinovaţi, oripilată de struţocămila haloasă din ultimele luni, stă departe de cabinele de vot. Ideea ar fi să votăm altceva şi să le tragem una în bot, dar acel altceva e tot din gaşca privilegiată de inşi părtaşi la ciolan, dacă nu acum, atunci peste câţiva ani. OK, să facă fiecare cum îl taie capul. Până atunci, vă invit să revedeţi chipurile dibaci retuşate ale catindaţilor, aşa cum se lăfăie ele pe unul din panourile din Timişoara, şi să vă mai gândiţi dacă merită vreunul efortul de a pune mâna pe ştampilă.

catin1

catin2

catin3

Read Full Post »

Vineri după-amiază, ca un final apoteotic al campaniei pentru europarlamentare, PD-L Timiş şi-a mobilizat parte din electorat la Muzeul Satului din Timişoara. De ce taman acolo? Păi, de-aia, că preşedintele PD-L e preşedinte şi la Consiliul Judeţean Timiş, instituţie care diriguieşte Muzeul Satului. Nu mă îndoiesc că PD-L a organizat manifestarea pe bani, care vor rotunji contul Muzeului, cam sărăcuţ de felul lui, după cum se vede cu ochiul liber.

Nu mai puţin de 500 de pedelişti, membri şi simpatizanţi, au fost invitaţi între sânii naturii şi răsplătiţi cu un mic (doi-trei-patru….) şi alte chestii bune de pus pe grătar, plus bere Timişoreana la doză, după burdihanul fiecăruia. S-a intrat pe bază de băieţi de ordine, mobilizare de la om la om şi cunoştinţe, de pe la ora 17,30. Pe la 18, şi-a făcut apariţia şi o formaţie cântătoare, cu instrumente cu tot, care şi-a început recitalul cu nemuritoarea „Money, money, money” – Abba (?!). Vocea feminină – remarcabilă, cea masculină – aoleu! S-au împărţit şepci, tricouri şi eşarfe portocalii, în timp ce baloane de aceeaşi culoare erau agăţate inclusiv pe gardul bisericuţei din Muzeu. Atmosferă caldă, tovărăşească, poze de grup şi individuale, coadă la mici, fum de la grătare înălţat spre albastrul cerului. Mai spre seară, după ce spiritele au devenit mai animate, muzica a trecut pe populăroase, c-aşa-i electorul, tot român, adică vrea să câştige ca în Europa şi să muncească româneşte.

Evenimentul ar fi putut stârni invidia lui Marean Vanghelie, mama şi tata pomenilor electorale cu mici şi bere. Dar se pare că nici Costi Ostaficiuc nu-i fraier şi ştie să se inspire din patentele altor familii politice. Pe la ora 21, manifestarea îşi mai pierduse din entuziasm, odată cu epuizarea resurselor culinare şi lichide, dar nu era chiar închisă. Iacă şi imagini de la faţa locului:

pomana1

pomana2

pomana3

pomana4

Read Full Post »

Read Full Post »