Nu ştiu alţii cum sunt, dar ieri mi-a fost ruşine şi am simţit chiar milă pentru Băsescu. Nu l-am votat, nu-mi place, dar – dincolo de părerea mea – este preşedintele României. Să-l văd acolo, la Tuşnad, mic, uşor cocoşat, cum stă între Laszlo Tokes şi Viktor Orban, cu căştile în urechi, în ţara lui, tratat ca un străin, mi s-a părut tare ciudat. Continuă să citeşti »
Postat in De mare greaţă, O ţară frumoasă dar locuită, Personale, Politicale | Etichetat Băsescu, De mare greaţă, o, O ţară frumoasă dar locuită, Personale, Politicale | Lasă un comentariu »
Un pic de tristeţe. Trăită de fiecare în iadul cel mai intim, între regret şi asumare. Şi un pic de meditaţie, că face bine: alungă strigătul de triumf al eului primitiv şi îl trimite să se privească în oglindă.
Ceea ce este cu adevărat preţios costă. Şi merită, acum şi până în ultima clipă, cea dinaintea marelui neant. Poate şi dincolo de ea. Mea culpa.
Postat in Personale | Etichetat Muzică | Lasă un comentariu »
…că voi vorbi vreodată despre Mile la timpul trecut şi uite că s-a întâmplat şi asta. Mâine, vom conduce pe ultimul drum, o dată cu el, şi epoca romantică a presei. Cei ce au trăit-o vor înţelege.
Cuvintele seamănă acum, orice aş spune, cu bulgării de pământ. Avea în el parcă o flacără. Ardea pentru tot ce făcea, iar dincolo de asta, se zăreau adâncimi care se bănuiau printre vorbe. Aşa l-am perceput eu, până când au venit zilele astea urâte, care mi-au adus aminte că individa cu coasa nu alege şi că, până la urmă, totul e de rahat. Ce să mai înţelegi, ce să mai zici?
Dumnezeu să te odihnească în pace, Mile!
Postat in Personale | Etichetat Personale | 1 comentariu »
