Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 mai 2009

1. Un grup de romi şi-a ţinut judecata în Parcul Rozelor, provocând atâta tămbălău încât a fost chemată şi poliţia, care poliţie a şi apărut, încet-încetişor, că era traficul intens (?). Unii s-au indignat, dar de ce, în fond? Unde erau bieţii oameni să-şi ţină adunarea dacă nu în acel parc, pe care îl consideră ca un fel de anexă a domiciliilor lor de pe Loga, Trandafirilor etc.? Curţile unde altădată fiecare petic de sol era bine îngrijit şi plin de flori sunt acum betonate total, căci noii proprietari nu mai vor să vadă pământ gol în faţa ochilor, iar grătarele stau la loc de cinste, ca nişte altare închinate bunăstării, veşnic în stare de fumegare din cauza jertfelor în mici şi ceafă de porc aduse zeului euro, protector al tuturor imobiliarelor. Fruntaşii PCR au fost înlocuiţi de fruntaşii romilor. Acum vreo 15 ani, încă mai mergeam în Parcul Rozelor cu copiii sau la plimbare. Era un loc de relaxare respectat, cum era şi Corso-ul nostru de pe vremuri, unde fiecare dorea să vadă şi să fie văzut, în special duminica, aşa că se îmbrăcau oamenii frumos, se salutau cu oarecare ceremonie, purtau conversaţii poate formale, dar politicoase şi încadrate în tradiţie. Nu vedeai atunci pirande înţolite cu fuste sclipicioase (de, au şi ei haine de duminică), nici droaia de puradei dornici mai degrabă să vâneze porumbeii în scop de halire decât să le dea grăunţe, nici ţigani cu pălării mari, importanţi şi conştienţi de faptul că buricul Timişoarei le aparţine. Nu aveam nici sicriul ăla metalo-sticlos, care dă ca nuca-n perete în centru, unde mâncarea chinezească e la ofertă şi unde la două pizza primeşti una gratis, ce mai, un adevărat obiectiv turistic încălărit pe o fostă budă publică şi menit să sporească atracţia culturală a urbei. Cine găseşte că schimbările nu-s pe gustul său şi nu e în stare să ţină pasul cu vremurile nu are decât să o ia spre Piaţa Unirii, birt în aer liber din primăvară până-n toamnă, de abia îţi mai poţi strecura paşii printre mese. Dacă eşti femeie şi porţi tocuri înalte, mai bine ocoleşte piaţa sau ia-ţi adidaşii la pachet, altfel le poţi da de lucru suplimentar ortopezilor. Aceiaşi strâmbători din nas mai pot să urmărească gratis „Timişoara – mica Vienă”, de pe nişte bănci atât de căcate de porumbei încât ar fi cazul ca Primăria să ia reţeta de speriat zburătoarele de la CJT sau, cum am văzut la tv prin ţări străine, să închirieze un şoim (cu tot cu şoimar).

2. Să nu credeţi că treaba cu grătarele pe lângă casă este apanajul unei anumite etnii. Nici vorbă, e o chestie tipic românească, din străfundul fiinţei poporane, pentru care atâta timp cât există cărbuni, fleică, mici, şpriţ şi bere la pet, plus convivi, nu au decât să vină toate crizele din lume, să guverneze ţara toţi bocii, să treacă nenumărate scrutinuri şi să alterneze la preşedinţie marinari, gherţoi, dude, crini sau prostănaci. Ce face timişoreanul inventiv dintr-un cartier de blocuri? Îşi propteşte un frumos pavilion lipit de bloc, face rost de o masă şi nişte bănci, dă foc cărbunilor, cheamă vecinii, bagă manele şi populare moldoveneşti (spre bucuria întregii străzi) şi are terasa chiar lângă el, cu tot ce-i trebuie. Mai ieftin, mai sigur, cât de cât discret şi foarte social (aproape social-democrat, dar până la anvergura lui Vanghelie mai e), fiecare sfârşit de săptămână (că week-end nu pot să-i spun) se transformă într-o sărbătoare, nu chiar a cartierului, dar a blocului sigur.

cort blog
3. Miercuri dimineaţa, la 7,50 trecute-fix, preşedintele CJT şi al PD-L Timiş, Constantin Ostaficiuc, străbătea Piaţa Mărăşti pedestru, luând-o pe lângă Facultatea de Arte, într-un impecabil costum de culoare închisă (bleumarin spre negru), cu aerul singuratic al alergătorului de cursă lungă. Este de presupus că preşedintele şi-a propus să verifice beneficiile pentru sănătate ale mişcării şi că a pornit-o per pedes spre Palatul Administrativ din proprie voinţă, folosind prilejul pentru a lua pulsul matinal al oraşului şi, de ce nu, pentru a medita la campania pentru europarlamentare.

4. Că veni vorba, tocmai când mă gândeam ce rău se plictisesc Daciana Sârbu şi Cristi Buşoi pe panourile electorale, aşa, zâmbind de unii singuri spre electorat, au răsărit şi afişele PD-L. Discrete, fără vreo poză sau vreun nume, ele se mulţumesc să ne arate sigla şi să ne anunţe că ăst partid e cu noi „La bine şi la greu”. Adică, bine la ei şi greu la noi, ca la orice partid. Varianta online a PD-L e şi mai tare, acolo au şi un adaos aproape comercial: „În familie, trecem mai uşor peste greutăţi”. În care familie? Băsescu? Iar peste nea Miluţ din staţiile RATT putem să sărim de pe acum. Mortul de la groapă nu se mai întoarce, oricât de mulţi bani s-ar pompa. Osteneală şi nu prea cu campania asta, din moment ce se mizează pe o prezenţă la vot de 15-20%…

5. Lansarea pesedistă a europarlamentarilor (sau a prezidenţiabilului?) mi-a lăsat un gust sălciu, ca şi mulţumirile pe care i le-a adus Geoană lui Vanghelie pentru organizare. Sau pentru mazilirea lui Mădălin Voicu? Numai ei ştiu. Oricum, nu cu răcnete la megafon va ajunge Geoană preşedinte, cu toată demonstraţia de forţă pusă în scenă. Nici cu vendete.

6. Hal de criză! O vânzătoare dintr-un supermarket timişorean a furat de la locul de muncă haleala pentru propria nuntă. Nici că se putea o haiducie mai mioritică.

7. Şi măgarii se sinucid, nu-i aşa? Undeva, în fundul Chinei, un măgar suprasolicitat la cărat bolovani într-o carieră de piatră şi-a pus capăt zilelor descotorosindu-se de povară şi aruncându-se în gol de pe o faleză. Bietul patruped – doar era chinez –  a rămas pesemne îndoctrinat marxist, crezând că nu are de pierdut decât lanţurile şi povara, fără a apuca să afle despre stoicismul ardelenesc al lui Bator, mânat de Fefeleaga la identice cazne.

Reclame

Read Full Post »