În zona unde stau se mansardează la greu, ca, de altfel, prin toată Timişoara. Nici nu ştii când se înalţă câte un nivel suplimentar pe urâţeniile (locuibile, totuşi, şi făcute după ceva norme) de blocuri ceauşiste. Se pun schelele, vine ditamai camionul, plin cu scânduri, cioc-cioc, boc-boc (nu vă gândiţi la bietul premier) şi urgent mai avem un etaj. M-am uitat de curiozitate cum se construiesc. La una am remarcat ceva zidărie uşoară, mă rog, o fi… Dar la alt bloc, am putut să văd doar grinzi de lemn (cred că-i brad, că aşa mirosea), unite cu scânduri, învelite cu polistiren, tencuite şi gata.
Un fel de cutii, nici măcar din beton. Nici poveste de structură metalică. La preţ, e mai avantajos, dar tot la zeci de mii de euro se ajunge, cu tupeu. De exemplu, 727 euro/mp – garsoniera 30 mp, 870 euro/mp – apartament cu trei camere etc. Ştiu că arată bine, că par confortabile, dar, oare, cum se comportă în timp? Sau la un incendiu? Sau la un cutremur?
Mi-am amintit de povestea cu mansardele apropo de recentele incendii. Nu la noi, dar tot undeva în România. Eu, una, parcă n-aş îndrăzni să mă mut acolo. Încă mai gândesc româneşte, adică o casă, o locuinţă trebuie să te ţină pe viaţă şi s-o poţi lăsa şi copiilor. Ideea de a da bani pe o proprietate despre care nu ştii când ţi-o doboară un vânt mai aprig mi se pare ciudată.
Nici nu mă gândesc aici la cât de bine sunt respectate normele de siguranţă în construcţii. E treaba altora. Până la primul caz de Doamne-fereşte, mansardaţi, mansardaţi, mansardaţi…
Problema cu mansardarea blocurilor comuniste este legata mai ales de marirea densitatii de locuitori, in conditiile in care aglomeratia e deja foarte mare si numarul de locuri de parcare e insuficient. O hiba ar putea fi, de la caz la caz, presiunea insuficienta a apei in apartamentele de la mansarda. In mod sigur, la foarte multe blocuri instalatiile vechi nu suporta o extindere, fiind necesara o inlocuire a conductelor din intregul imobil, pentru a se asigura o presiune normala dupa mansardare. In ce priveste construirea mansardelor din lemn, e o prejudecata ca ar fi subrede si ar exista riscul sa fie deteriorate la un vant puternic. Si eu am avut prejudecata asta si am preferat, acum cativa ani, sa imi construiesc o mansarda din caramida, cu structura de rezistenta din beton armat. Daca ar fi sa o fac din nou, as face-o din lemn. Sunt mai multe avantaje: e mult mai ieftina, se construieste extraordinar de repede, gradul de transfer termic e bun si, pana la urma, ca aspect nu exista nicio diferenta. Nici chiar ca trainicie a constructiei. Bineinteles, conteaza calitatea proiectului si a manoperei, precum si termoizolatia. Dar asta e valabil la orice tip de constructie.
Sunt perfect de acord cu tine, e o soluţie pentru un oraş supraaglomerat şi m-ar fi tentat o asemenea locuinţă. Chiar mai ziceam, în glumă, că mi-aş lua un “penthouse” din ăsta. Totul, până am văzut cum se construiesc unele din ele şi am început să am o oarecare neîncredere. Nu-s specialistă, doar m-am întrebat…